Autor: Alex Michaelides

​

Notă: 8,5

​

Categorie literară: thriller psihologic

​

Citat preferat: „Cumva, prinderea fulgilor de zăpadă este ca prinderea fericirii; ai ceva și, pe dată, nu mai ai nimic.”

​

Cărțile care aparțin acestui gen literar, thriller psihologic, dacă sunt scrise bine, au puterea să te prindă atât de tare în tumultul lor încât cu greu le dai drumul din mână odată începute. Pentru că acesta este de fapt rolul lor, să mențină suspansul, intriga, misterul până la ultima pagină. Și atunci BUM! Nimic nu este așa cum preconizai! Acesta este farmecul acestor cărți! Acesta este și farmecul „Pacientei tăcute”.

​

Rezumat

​

Theo Faber este un psihoterapeut care este convins că va reuși ce mulți alți specialiști nu au putut: să o facă să vorbească pe Alicia, pacienta care și-a ucis soțul cu sânge rece și care de atunci nu a mai scos nici un cuvânt.

Stați liniștiți! Nu v-am dezvăluit nimic care să vă strice lectura! Cartea începe de la primele pagini cu această intrigă foarte puternică: de ce Alicia și-a ucis soțul și de ce refuză să vorbească?

Un soț pe care îl iubea din toată inima sa…

De aici începe adevărata poveste. De aici încep să se succede cele două fire narative, jurnalul Aliciei și perspectiva lui Theo.

Iar finalul chiar merită!

​

Păreri, minusuri, plusuri

​

Mi-a plăcut începutul cărții. Intriga apare din primele pagini și te acaparează atât de tare că vrei să citești cât mai mult.

Mi-a plăcut foarte mult finalul. Nu l-am anticipat deloc. Deși aveam câteva idei, nici una nu a coincis cu ce s-a întâmplat de fapt.

Nu mi-a plăcut că la un moment dat m-a plictisit. Parcă se deviase de la subiectul principal. Abia la final am înțeles de ce era nevoie de atâtea amănunte „inutile”.

Nu mi-a plăcut nici un personaj în mod deosebit. Însă construcția lor este atât de inteligentă și de fină.

Mi-a plăcut cum este analizată copilăria personajelor pentru a înțelege acțiunile prezente.

Mi-a plăcut cartea. Nu m-a marcat. Nu o voi ține mult minte. Dar este bună pentru genul literar pe care-l reprezintă.

​

Recomandări

​

Mie mi-a plăcut. Este un thriller psihologic bun și așa cum era de așteptat a fost și ecranizat.

Nu am văzut filmul, dar recomand cartea celor care vor o pauză intelectuală. Spun asta pentru că se citește ușor, are puterea să te deconecteze de cotidian și singurele bătăi de cap pe care ți le oferă sunt legate de dezlegarea misterului. Și asta doar dacă te roade curiozitatea și vrei tu să tai calea naratorului. Altfel, poți doar să te bucuri de lectură.

Vă urez cer senin și spor la citit!