top of page

Autor: Gabor Mate

​

Notă: 8,2

​

Categorie literară: dezvoltare personală

​

Citat preferat: Dacă ai de ales între a simÈ›i vina È™i resentimentul, alege vina de fiecare dată.

​

Mi-a luat ceva timp să citesc această carte. M-a prins într-o perioadă când corpul meu chiar spunea NU la tot ce îl expuneam, dar eu nu înÈ›elegeam È™i insistam în continuare. Aveam o listă întreagă de bifat! Am reuÈ™it să finalizez cartea abia atunci când mi-am permis răgaz doar pentru mine fără să mă gândesc la câte mai am de făcut. Pentru că mereu apare altceva de realizat, altcineva pe care să mulÈ›umeÈ™ti.

În urma lecturii, am înÈ›eles că eu È™tiu să spun È™i NU, dar nu mereu.

 

Când corpul spune NU este clar un semnal de alarmă pentru toÈ›i cei care nu avem grijă È™i de noi, pentru cei care nu au învățat să spună NU atunci când simt nevoia să facă asta, pentru cei care îÈ™i înăbușă constant adevăratele sentimente, emoÈ›ii. La un moment dat, corpul va ceda È™i va spune el NU sub cele mai rele forme.

 

Ca să fiu mai explicită È™i nu atât de literară cum sunt de fel, Gabor Mate aduce în prim plan, prin numeroase cazuri reale (ale pacienÈ›ilor săi, dar nu numai), consecinÈ›ele stresului în viaÈ›a noastră de zi cu zi. El este ferm convins că sistemul nostru imunitar este influenÈ›at într-o foarte mare măsură de modul cum gestionăm gândurile È™i emoÈ›iile, cum È™tim să facem față anumitor situaÈ›ii È™i cum ne-am vindecat sau nu de traumele trecutului. ExperienÈ›a sa ca medic, dar È™i ca supravieÈ›uitor al Holocaustului îl ajută să asocieze anumite boli (diabet, scleroză multiplă, Alzheimer, tulburări reumatice etc) cu acelaÈ™i tip de persoană, de caracter, de gestionare al emoÈ›iilor în diferite contexte.

Cartea este un almanah de poveÈ™ti de viață similare ale unor persoane care au sfârÈ™it prin a avea acelaÈ™i diagnostic medical, deloc uÈ™or.

 

De-a lungul profesiei sale, medicul Gabor Mate nu a încercat doar să trateze boala, ci a încercat să înÈ›eleagă cauzele ei. De aceea a devenit confesor al pacienÈ›ilor săi, a dorit să afle mai mult decât un istoric medical. A pătruns cu răbdare, cu înÈ›elegere în universul ascuns al fiecărui pacient, atât de ascuns că nici cel tratat nu-l bănuia. Cei ce credeau că sunt fericiÈ›i, au realizat că nu au fost niciodată cu adevărat. Cei care aveau doar amintiri frumoase din copilărie, au descoperit că reprimau de fapt partea traumatizată ce i-a schimbat pentru totdeauna. Cei mai drăguÈ›i È™i amabili oameni sunt È™i cei care ar trebui să înveÈ›e să spună È™i NU, dacă È›in la sănătatea lor. Astfel, după ani întregi de poveÈ™ti, de cercetări, au început să apară similitudini ce nu au putut fi ignorate vizavi de relaÈ›ia minte-corp.

​

Cu cât citeÈ™ti mai mult, apar tot felul de întrebări: sănătatea corporală È›ine de o doză de egoism, de capacitatea de a te pune pe primul loc când poate alÈ›ii au nevoie de tine? Este atât de grav că ai vrut să uiÈ›i întâmplări urâte pe care nu ai È™tiut la acel moment cum să le tratezi altfel? Că le-ai închis într-un sertar? Obiceiul de a spune DA atunci când simt nevoia de NU produce atât de multe pagube corpului meu pe termen lung?

 

Fiecare cititor interesat de subiect va avea propria concluzie la finalul acestei lecții de sănătate mintală, ce vine (se pare) la pachet și cu cea corporală.

Ce am învățat eu? Că vina trece, resentimentul nu. Este mai bine să mă simt vinovată că uneori am refuzat decât să trăiesc cu resentimentul că am acceptat ceva ce nu-mi doream deloc. Sunt genul care spun destul de des NU (soÈ›ul meu sigur confirmă), dar tind să cred că nu în aspectele care contează cu adevărat, care mă afectează cel mai tare. Mă stresez din lucruri prea mărunte (asta È™tiam de ceva timp)  È™i ar fi timpul să trăiesc mai mult, să analizez mai puÈ›in. Am câteva persoane în viaÈ›a mea care nu au È™tiut niciodată să spună NU! Și cred că ar fi cazul. Abia aÈ™tept să aud părerea lor după ce vor citi cartea pentru că le-o voi pune în braÈ›e. Se regăsesc în cele spuse de autor?

 

Una peste alta, cartea este interesantă, dar greoaie. Însă nu-mi pare rău că am citit-o! Și o recomand!

Poate aÈ™a vom înÈ›elege că È™i noi suntem importanÈ›i, nu pentru alÈ›ii, ci pentru noi!

 

Până data viitoare, Cer senin!

Când corpul spune NU

bottom of page